Mă tot întrebam zilele astea dacă să vă împărtăşesc şi vouă, dragilor, câteva dintre împrejurările-experienţele cu care mă confrunt de o lună încoace. Şi… am ajuns la concluzia că nu, nu ar fi cel mai potrivit. Şi nu pentru că sunt eu egoistă şi vreau să ţin totul pentru mine, ci pentru că tare mă tem ca nu cumva domniile voastre să îi judece aspru pre cei ce cu voie ori fără de voie au greşit, iară ei, nu vor putea să dezmintă o astfel de consemnare, nebăgând vreodată de seamă că am îndrăznit a-i păstra astfel în conştiinţă.
Aşa că nu veţi rata mare lucru dacă nu vă voi prezinta modul haios în care se desfăşoară anumite cursuri din mediul… universitar (?)
În fond, cum să nu fii uimit şi să nu priveşti cu neîncredere un expert al comunicării atunci când îţi spune clar şi răspicat: “Orice act de comunicare se aseamănă cu mulsul oilor”?! Cel puţin, unui intelectual adevărat, caracterizat prin naturaleţe şi sinceritate, nu-i va fi greu să exprime o idee, fie ea cât de complicată, căci cuvintele îl vor căuta, şi nu invers, vor curge adică ordonate unul din celălalt, printr-un ”canal”, aidoma procesului de mai sus pomenit.
Sau … când aceeaşi somitate te asigură că fiecare mamă face copiilor (ei) filosofie. Ce-i drept, fără să le-o spună într-un moment anume, “mă, acuma facem filosofie”, ba chiar, fără ca ele însele să-şi dea seama de acest lucru… îţi propui atunci – dacă te asemeni cât de cât cu subsemnata, căci altminteri nu mi-aş îngădui să generalizez aici – îţi propui deci, să te documentezi asupra acelor reacţii fiziologice care se produc de îndată ce o nouă idee care ţi se pare strălucită îţi ”deschide ochii” învăluiţi până atunci de povara ochelarilor de cal… Chiar aşa, dacă tot am ajuns aici, fac publică această curiozitate, poate mă va dumiri vreodată cineva: atunci când “ţi se face pielea găinii” (ţin să precizez: exclusiv din motivul enunţat mai sus), înseamnă că spiritul tău vibrează, că e “mângâiat” regăsindu-şi poate un eu demult pierdut, regâsindu-ţi tu însuţi acea identitate pe care te străduieşti neîncetat s-o afli???
În atenţia studenţilor care sunt îndrumaţi la cursul de “Etnologie şi folclor” de către profesorul X: să-şi închidă mobilul, că altfel… altfel…!!!
La curs. Sună telefonul. Profesorul, întrerupt din al său discurs, ţinut cu o elocvenţă remarcabilă, uşor surpins de soneria intempestivă, îşi păstrează totuşi calmul şi, pe un ton blajin, îi transmite vinovatului: “Data viitoare când va mai suna, să-l bagi undeva şi, dacă sună şi de-acolo, va fi vai de tine”. Ceilalţi studenţi, uimiţi şi nemaştiind cum să-şi ascundă zâmbetele, alţii râzând pur şi simplu … Proful: “De ce râdeţi? E ceva de râs? Ce-am zis?”. Studenţii: “Păi…păi”. Unul mai curajos, se ridică şi îi spune :”Sensul cuvintelor dvs. e încărcat de conotaţii… nu putem să nu râdem”. Profesorul: “Ce? Am spus eu cuvântul <fund>? Cum e posibil? Eu, ditamai profesoru’ universitar, să spun (ori să mă gândesc la) aşa ceva?!” . Studenţii sunt pe jos de râs. “Dar intenţia (ce-i drept, camuflată) de a creea râsul, tonul dvs. peiorativ…”, adăugă acelaşi tânăr, într-o ultimă încercare de a susţine cauza tuturor. “Ho mă, că aveţi şi voi dreptate, dar am vrut să fac mişto de voi”. :))
Şi iată cum inconcordanţa dintre ceea ce (n)am vrut să fac şi rezultatul acţiunii mele, această contradicţie de care vorbea îndrăgitul nostru profesor de Filosofia comunicării – mi-a jucat feste şi v-am spus, de fapt, câte ceva… (subliniez, numai o parte minusculă).
Dacă Morel îl minte pe Jupian şi, acesta din urmă se preface că plouă, se comportă ca şi cum ceea ce i-a spus M. e adevărat, ba chiar îl sprijină cu o idee care să întărească neadevărul, asta înseamnă că şi J. îşi are partea sa de vină – pentru că, în fond, minte la rândul lui?!
“I Looked and saw your eyes
In the shadaw of your hair
As a traveler sees the stream
In the shadow of the wood;
And I said, ‘My faith heart sighs
Ah me! To linger three,
To drink deep and dream
In that sweet solitude.”
Dante Gabriel Rossetti, “Three Shadows”
eşti la vârsta în care dai de
cioburi gri
şi crezi că ai făcut o mare descoperire…
abia mai târziu te dezmeticeşti de-a binelea şi-ţi dai
seama
că, într-adevăr, ai fost norocos găsind
o mână de oameni.
Ce s-ar întâmpla dacă ar dispărea computerele…
Într-adevăr, mulţi au nostalgia timpurilor trecute, când nu existau calculatoare, scrisorile nu se trimiteau prin mail-uri…farmecul senzaţiilor provocate de mirosul unei hârti, a cernelii etc dar asta e evoluţia 
?
Oamenii înşişi se schimbă-nu numai ideologic! (într-un articol despre omul viitorului-postat în blog - am făcut referire şi la metamorfozele fizicului uman suferite în urma utilizării computerului).
În timp, lumea se va obişnui atât de mult cu pc-ul – şi sunt convinsă că deja s-a întâmplat asta – încât, dacă acesta ar dispărea…ar provoca – poate – aceeaşi părere de rău după vremurile apuse când…existau computerele 8->
P.S: omul ăsta se întreabă…hai să-i dăm câteva idei. Tu ce crezi că s-ar întâmpla?
(avem şi blogul d-lui M.A. aici : click)
Nu vă speriaţi, că nu-i un extraterestru! :)) Sunt reprezentate – mai sus – doar cateva modificări pe care le vor suferi anatomia şi fizionomia omului în următoarele secole şi milenii.
Potrivit ipotezelor actuale, peste zeci de mii de ani, daca va mai exista viaţă pe planetă, pământenii cu mandibule şi maxilare puternice, cu 32 de dinţi şi braţe dotate cu muşchi zdraveni vor fi consideraţi nişte fosile.
Iată câteva dintre aceste metamorfoze:
1. micşorarea unghiului format de mandibulă şi maxilar, de la obtuz la drept;
2. dispariţia unor dinţi, cel mai bun exemplu fiind molarul de minte (măseaua de minte);
3. fruntea va deveni mai înaltă; // datorită profunzimii în gândire
4. creierul va ocupa tot mai mult spaţiu, extinzându-se în zona cefei;
5. degetele se vor lungi, iar muşchii care permit mobilitatea degetului mare în raport cu celelalte vor deveni mai puternici; normal… // care să fie cauza unor astfel de modificări dacă nu minunea asta de calculator. Te-ai întrebat până acum ce îţi dezvolţi (şi ce nu!) butonând şi butonând la PC? Nimic mai simplu.
6. muşchii braţelor, ai gambelor şi ai coapsei se vor micşora în volum;
7. toracele va deveni mai îngust;
8. pilozitatea de pe întreg corpul se va reduce.
Astfel, tendinţa este ca anumite organe să nu-şi mai gasească o funcţie, ceea ce înseamnă că acestea riscă să se micşoreze sau chiar să dispară.
